După ce m-am uitat pentru a doua oară la filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Cristos, am tras aer adânc în piept şi m-am hotărât să străbat întunericul de la miezul nopţii pentru a lua pulsul biericuţei de lemn de la două străzi depărtare de mine, prea aproape de piaţa Reşita. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu luminile din Berceni de nu m-au ajutat deloc să ocolesc gropile de pe strada îngustă şi delimitată de containere.

Prima impresie: accident!!!

N-am mai vazut demult atâta lume în stradă, însă uitându-mă la blocurile de 10 etaje din jurul bisericii şi după un calcul rapid îmi dau seama de unde s-au putut aduna atâţia. Mi-a luat cam cinci minute să mă strecor în curtea bisericii, pe un culoar îngust, ticsit de oameni, unde îi mai pui şi pe cei care se fâţâiau pe acolo.

Aud şi preotul

De aici puteam să aud vag ce îngâna preotul printre replici ca: “fă, mânca-ţi-aş, vino fă încoace lângă mine” sau “proastă organizare, n-au pus şi ei o staţie afară să se audă”, “ho, că mă dărâmi”, “sună-l pe Gimi că l-am pierdut”, “pe partea cealaltă s-a dat lumină”.

Da, pe cealaltă cărăruie din jurul bisericii, se vedeau lumânările arzând. Era puţin trecut de 12, însă nu se cântase “Cristos a înviat!”, deci lumina nu era autentică aşa cum îşi explicau două mame tinere cu iz de piţipoance în spatele meu. Iau lumină “autentică”, si trei picioare pe haină de la doi tipi manelistico-frezati care sar gărduţul pitic din sârmă. Cine m-a pus să stau acolo?

Se sparg rândurile

În următoarele trei minute lumea a început să se scurgă pe lângă mine cu plozii după gât, cu telefoanele la ureche şi lăsând dâre lungi de parfum din Piaţa Sudului, raionul de cosmetice. Liber!!! Merg şi mai în faţă, părintele vorbeşte de bani, nevoie de bani pentru ridicarea bisericii noi, de aia să fi plecat toţi? Printre altele anunţă că paştele se distribuie civilizat în plicuri dinainte orânduite, dar mai spre dimineaţă. Un grup de dezamăgiţi iese din mulţime.

Ne reîntoarcem la bani

Se vorbeşte iar de bani şi de constructori, cataloghez subiectul ca puţin relevant şi plec şi eu cu tot cu lumină, liniştită, după mai puţin de o oră în care am văzut mai mulţi puiuţi amorezaţi ţinându-se prea tandru în braţe decât văd într-o zi de vară în Tineretului.

Cristos a înviat!  (Ce-o fi însemnând asta?)